Carul
cu vise
Mihaela
Gudana
S-a
răsturnat în zori carul cu vise.
Era
prea plin să poată respira,
Ţinând
în el iluzii nepermise
Pe
care-un gând uşor le înşira.
S-au
risipit în dimineţi geroase
Şi
iarna mea, cu amintiri duioase
Doar
despărţirea o păstra în ea.
S-a
răsturnat şi carul cu tăcere,
Curgând
din el în valuri, ca un râu.
Şi
a rămas lipsit de mângâiere
Un
dor nebun, scăpat mereu din frâu.
S-a
prăvălit azi carul cu iubirea
Ce
o amestecase între visări.
A
fost străina, ce-a avut menirea
Să
ţină carul plin cu amânări.
Gânduri
fără paşi
Se-aprinde-o
vorbă tristă-n călimară
Şi
din tăcere-ngenunchează-un gând,
Condeiul
meu, parfum de lăcrămioară
Mai
lasă urme sincere pe-un rând.
Un
gând olog se aşterne pe hârtie,
Întunecând
pe dată pasul greu.
Se
face noapte iar în poezie,
Scriind
despre plecare tot mereu.
Şi
vine iarna să ne verse lacrimi,
Ninsoarea
să ne-ngroape fără cruci
Ne
întâlnim în taină plini de patimi
Când
despărţirile pe drumuri le arunci.
După
vis
Mihaela Gudana
Nu-mi
lua tot visul, cel de altădată
Mai
lasă-mi o fărâmă dintr-un dor.
Mă
plimb uşor prin inima ta toată
Te
–ating mereu, ca fluturele-n zbor
Doar
noaptea mă visează lângă tine.
Noi
ne-am pierdut iluziile-n zori,
Când
soarele-și lăsa raze pe mine
Și
versuri de iubire uneori.
Iar
dimineţile le-am desenat în minte,
Rugându-mă
la răsărit ca la un zeu
Să-ţi
lase mâinile să mă alinte
După
apus mereu, mereu.
La sugestia colegei noastre Diana Ditu vom posta in aceasta "cutie" a blogului poezii alese. Va invitam sa participati la umplerea cutiei cu versuri ce va plac sau cu cele pe care le-ati creat:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu